Iesim din sala. Teoretic, trebuie sa mergem intr-un birou sa dam solutiile. Intru la mine: e plin - a venit o duduie care vinde bijuterii si toate colegele mele sunt calare pe ea. Mergem in biroul unui coleg. Acolo mai delibereaza un complet. Intram si noi.
Incepem deliberarea. Iau primul dosar si imi dau cu parerea. Colegii sunt de acord, e un dosar pe care nu l-au vazut nici unul. Il iau pe urmatorul - aici sare colega de complet ca ea e de parere sa ii dam dreptate decanului. Noi am cam fi de alta parere, dar colega se ofera chiar sa motiveze ea dosarul - asa da, suntem de acord sa ii dam dreptate.
Urmeaza un dosar in care constatam dupa n-shpe termene ca o parte nu a fost citata. Nimeni nu a observat pana acum. Cu regret il repunem pe rol.
La dosarul asta dam o amanare de pronuntare - nici unul nu l-am vazut. Oficial, vom spune ca necesita timp pentru deliberare, avand in vedere obiectul cauzei bla, bla.
In alt dosar constat ca mi s-au depus concluzii scrise in sala cu probe noi. E salvarea mea, repus pe rol pentru a fi discutate in contradictoriu de parti.
Nu la fel procedez cu urmatoarea cauza, unde e aceeasi situatie. Prea multe repuneri pe rol inseamna ca nu am analizat bine dosarele. Asa ca dam solutia. In unanimitate, desigur. Oricum, suntem complet de recurs, nu mai are cine sa ne verifice hotararea mai sus.
Grefiera ne aduce un dosar de saptamana trecuta, cica e cu amanare de pronuntare. Scap o injuratura. Suntem asa de obositi... As mai da o amanare, dar deja au fost trei in dosarul asta si bate la ochi. Incep sa rasfoiesc la sfarsit si vad niste concluzii misto, facute ca la scoala. Ok, mergem pe mana avocatului. Urmeaza sa il caut sa ii cer discheta, sa nu mai scriu eu inca o data la calculator daca tot preiau concluziile sale.
Colega tipa dupa grefiera: ii da niste bani si o trimite la chiosc sa ii cumpere ceva. Ceva femeiesc, pricep eu. Nu ma bag. Daca aia e fraiera si accepta, treaba ei.
Colegul de suferinta ma zoreste: are o intalnire si trebuie sa o stearga. Ma grabesc.
In dosarul care urmeaza, solutia e ori asa, ori invers, avem argumente si pro, si contra. Ce sa facem? Dam pe invers, ca e mai usor de motivat.
Urmeaza un dosar cu o exceptie nasoala. Ar trebui sa cautam o carte sa ne mai documentam, insa incercam sa rezolvam situatia din amintiri. Colegul e pentru admiterea exceptiei, eu sunt pentru respingere. Al treilea decide: se admite si, deci, terminam dosarul. Ma vad nevoit sa renunt, asa ca dau si eu pe admitere - ce, sunt prost sa motivez opinia separata?! Imi trece prin cap ca erau niste reguli cu privire la cine isi spune primul parerea in complet: parca cel mai tanar si parca ala fara functie de conducere - nu le mai respecta nimeni.
Inca un dosar, inca o amanare de pronuntare. Doar nu o sa ii stric ziua colegului. Deja acesta iese pe usa. Ii strig ca sa nu uite sa semneze minutele maine pentru dosarele ramase pe capul meu sa le hotarasc singur. Da, singur, caci colega a deschis messenger-ul. Gata, am pierdut-o! Mi-e ciuda pe ea: mai inainte am analizat un dosar in care aveam nevoie de o lege si ne-a spus senina ca nu stie sa umble in LEGIS. Bine ca se pricepe la altele. Din cauza ei a trebuit sa imi storc creierii sa imi amintesc ce scrie prin lege. Sper sa o fi nimerit.
Ma duc in birou. Imi trag o cafea si sorb o tigara. Ies pe hol: in dreptul salii de judecata, un batranel asteapta pronuntarea. Sper ca glumeste! Il bat pe umar si il trimit la grefiera, sa ii citeasca din minuta. Cine mai face pronuntari in sala de judecata?!
Reflectez: inca o zi de impartit dreptatea a trecut...Ce bine merge completul meu: toti gandim la fel, de fiecare data decidem in unanimitate. Urmatoarele doua sedinte am scapat de citit: conduc ceilalti, deci fac o pauza. Intre timp, poate vrajesc o grefiera sa imi motiveze ceva hotarari, ca am vazut ca incep a se pricepe. Ma simt implinit!
Mi-am adus aminte ca sunt aia de vand produse prin instanta. Ies grabit sa ii caut: vreau si eu o cravata noua. Si ieftina, desigur. Poate chiar cu plata in rate.
27 comentarii:
Trist dar adevarat! Si mai ai supriza sa constati, ca in condica de sedinta sunt pozitii necompletate......si se da dispozitie verbala......"scrie tu ca judele nu vine azi si regulamentul spune ca indeplinesti orice alte sarcini...", asta in timp ce justitiabilii stau si asteapta tematori rezultatul deliberarilor. Insa pe cine mai "misca" faptul ca unul poate fi evacuat in plina iarna sau ca va avea de platiti niste zeci de milioane asociatiei de locatari, desi nu-i datoreaza, sau ca unul va petrece niste ani la "bulau" ]n timp ce autorul infractiunii e liber si comite altele...
Offf... !
Inca mai sper ca aveti si zile mai bune !
Poate povestiti si despre cum vedeti dvs seminariile de formare facute de INM.
hmmm.. daca acesta e procesul de deliberare, atunci justitia noastra seamana mai curind cu o loterie. pina si juratii ar fi mai buni decit un judecator, pentru ca ar incerca sa aplice un minim de bun simt.
Domnule judecator, macar nu mai spuneti nimic daca asa se fac hotararile la Curtea de Apel. Lasati-i justitiabilului ultima bruma de speranta: mintiti-l frumos, prin omisiune.
Rasu-plansu... e super haios sa citesti si sa-ti recunosti propria activitate. Insa e trist cand constientizezi ca ceea ce citesti este adevarat. Asta este; eu inca mai sper ca de vina este, in primul rand, volumul de activitate si ca intr-o zi nu vom mai fi doar simpli functionari care aplicam niste legi...multeee legi! Ca vom avea suficienta independenta (administrativa) pentru a ne face treaba cum ar trebui, cum am vrea...
Daca altii va critca, eu va felicit pentru curajul de a recunoaste cum "decurg evenimentele".Putini au curajul dvs., d-le JR, dar si mai putini au puterea de-a recunoaste ce se intampla in sistem!
JR, iar ti-o trag astia. Azi, 31 ian 2008, din reteaua administrata de MJ, daca incerc sa deschid individual ultimele tale postari vad numai ?v۸?⬎?5?$ꮹv?c碞??e;=ӳ{/7DB??$Ί?��y??߫W^$J?#?'=??겕?O9??? {?#?cժm ժǗǬo?.O_3?Zgq(??V{~?ö&q<Ԫ ?~?~lV?p\?ŵl?ǜ #|a??Ŀ9߯ ?斥癨Ԗ;
Ba da, ba da! Mai scrieti, va rog! Sunt cele mai misto texte pe care le-am citit in ultimul timp prin presa sau pe bloguri...realitate cruda, nu alta...Ole!
Din alt comentariu, pe un site juridic: "singura cale ramane cea judiciara. Din pacate"
Atunci nu inteleg la ce cale te referi deoarece aceste articole sunt destul de "ajutatoare" pentru oricine vrea sa injure un "judecator liber si independent"; sa inteleg ca vrei sa parasesti sistemul?, este alegerea ta!,insa "adevarul" nu este necesar in forma bruta...
Citind rindurile dumitale, m-am gindit la Dumnezeu si, daca ne luam dupa cum merg lucrurile pe pamint, cam la fel procedeaza si el acolo sus. Unde este sublimul dreptatii, al adevarului restabilit si recompensat ? Nu cred ca s-ar schimba prea mult daca verdictele ar fi date aleator. Si atunci, de fapt, pentru ce să mai doresti sa fii jude ? Banii ? Ca om de afaceri cistigi mai mult. Faima ? Cel mult daca-ti dai pantalonii jos. Respect ? Care respect ? Daca asta este raiul, cum arata atunci iadul ?
ma ajuta foarte mult sa aflu ce gandeste un judecator
de multe ori ma straduiesc - cu capacitatea mea limitata, de care mai sunt si constienta - sa imi dau seama ce gandeste judecatorul/oarea pentru a nu lasa nelamurit acel punct care mi-ar aduce castigarea cauzei
unii judecatori dau din cap si la sfarsit vezi ca aveau o parere contrara - acestia sunt cei perversi
altii sunt cat mai impenetrabili
(am un jude la tribunalul constanta care nu misca un muschi, parca nu e om)
insa indiferent in fata oricarui judecator ma aflu, fie la bucuresti fie in provincie, am aceeasi idee preconceputa/ pretentie/ ca judecatorul respectiv este mai inteligent decat mine, cunoaste mai multa carte decat mine, este mai moral (mai impartial)
singurul lucru pe care eu il cunosc mai bine este situatia partii pe care o reprezint
dar el este - pentru mine si pentru partea pe care o reprezint - un zeu.
cand pierd situatia se schimba evident, judele devine un prost care n-a inteles ce i-am spus.
chiar daca pretentia aceasta a mea - ca judele este superior - a fost infirmata de unele motivari idioate pana la ridicole, eu tot mai cred - la inceputul cauzei - ca judecatorul este un zeu.
dupa ce am citit articolul dvs. am inteles ce gandeste un judecator. si am mai inregistrat un sentiment puternic - de frica.
urmeaza cel de inutilitate! pentru ce sa ma straduiesc macar?
mai am speranta ca exagerati din motive literare.
imi dau un argument - scrieti clar si frumos - fara indoiala si motivarile - cum sa scrii o motivare imbecila cu un stil clar ???
Mi-am lasat, din greseala, comentariul la un alt subiect, asa ca am sa revin. Dragul meu jude, cred ca aceasta este o autocritica a modului tau iresponsabil de a judeca vietile oamenilor. Sa stii ca majoritatea judecatorilor studiaza si legile si dosarele, iar amanarea pronuntarii isi are rostul ei, poate pentru ca nu a ajuns completul la un consens ori poate pentru ca pur si simplu ai nehotararile tale acolo unde legea permite sa dai orice solutie si esti obligat pana la urma sa o faci in echitate. Nu cred ca e normal sa sugerezi ca toti judecatorii fac asa, mai ales ca spui ca esti complet de recurs si mai ai doi colegi la fel de iresponsabili si nepasatori ca tine. Poate ne spui la ce instanta esti, ca vad ca unii cred ca la curtea de apel. Contrar aparentelor, sunt unul dintre cei care tin la tine,poate chiar mi-ai recunoscut stilul direct, insa cred ca depasesti niste limite.
Pune mana si studiaza-ti dosarele cu care intrii in sedinta si nu mai sta pe blog.Te-ai gandit cat timp pierzi cu blogul ....in plus mai trebuie sa citesti si ce scriu altii.
Seriozitatea trebuie sa inceapa de la fiecare dintre noi. Decat sa te plangi cat de superficiali sunt altii mai bine incearca tu sa nu fii ca ei.
Este o mizerie ordinara la adresa judecatorilor care muncesc şi spala după o lichea.Inadmisibil pentru o generatie de la care se asteapta foarte mult.Din păcate noi cei care muncim şi ne asumam responsabilitatea suntem considerati depasiti de trendul modern bazat pe smecherie şi formalism excesiv. Ce sa mai asteptam de la beneficiarii actului de justitie daca unii dintre noi ne batem joc de oameni in mod deliberat. RUSINE!!!
Sa inteleg ca in justitie sunt lichele?Si cum le suportati voi, deontologii, cei care munciti in locul lor, ii suportati si ii ascundeti?
Si nu ti-e rusine ma judecatoru lu peste ca faci parte din rahatu asta? Vad ca si tu faci la fel cu colegii tai aia retardati. Esti si tu la fel? Crezi ca daca scrii astea pe blog esti altfel? Tu esti mai trist ca ei ca le recunosti cu seninatatea asta. Du-te si ia-ti o cravata si spanzura-te ! Penibililor, va cacati in vietile oamenilor
Desigur ca imi e rusine. Ce scriue eu aici poate fi doar imaginatia mea. Sau poate fi doar realitatea mea. Sau, mai rau, a altilor. Eu doar atrag atentia asupra a ceea ce poate fi, daca nu este. Atat timp cat judecatorul nmu da nimanui socoteala pentru ce este si ce face, se ajunge usor la situatii precum cele descrise. Stati linistit, cat ma priveste, incerc sa imi indeplinesc constiincios atributiile. Inca...
e super tare si super real din pacate
dar puteai totusi sa la mai lasi o speranta justitiabililor
trebuia sa spui ca esti la instanta de fond
:))
mi-a placut opinia celui care a spus: "trebuia sa zici ca esti la instanta de fond".
Oricum, dupa stilul narativ, nu pari foarte varsnic, probabil ai undeva intre 32-38 de ani.
Intrebarea mea fundamentala este daca esti intradevar ceea ce zici?!Adica un jude?
Pentru ca ceea ce scrii stie oricine are contact cu sistemul, adica un grefier, avocat, angajat al instantei.
Daca ti s-a mai pus aceasta intrebare, sorry, eu sunt nou-venita...
In privinta a ceea ce spui,partial e adevarat! De acum, macar uitati-va la deciziile din fond si eventual la concluziile avocatiilor, nu sunt toti lepre care sug banii clientului, maisunt cate unii care mai citesc o lege, o practica...
de multe ori ma nimeream in birourile judecatorilor inainte de o sedinta de recursuri penale: "ce facem mai, il tinem pe asta in arest?", "da ma il mai tinem poate se trezeste"....asta e aproape intodeauna dialogul cand e vorba de propuneri de arest preventiv (recurs). Ka
este atat de adevarat ce spune omul asta incat ti se intoarce stomacul pe dos...
frica de dumnezeu nu aveti domnilor judecatorii,el intarzae dar nu va uita niciodata,rusine,mi-e scarba de voi.
Citesc pentru prima data de pe acest blog, ma simt dezvirginat, dar nu ma doare. E placut sa incepi asa, dar ma apuca hemoragia cand ma gandesc cat ma agit eu cu colegii din complet la o decizie, iar cei din recurs mi-o busesc aiurea. Mai bine fac schimb de loc cu ei.
ai probleme mari, baiatule! cred ca ar trebui sa-ti dai demisia impreuna cu mininatii tai colegi. daca esti tanar ca mine si ca altii şi judeci si deliberezi asa ne faci dracului de rusine pe toti. si nu ai nicio scuza! daca nu mai rezisti, pleaca! sau scrie ca danilet, lupta! dar cred ca e mai bine sa-ti iei plictiseala cu tine acasa si sa ramai acolo! cu de-astia ca tine nu ajungem nicaieri.
Dupa cum arata sentintele iti dai seama ca asa e! Am toate motivele sa cred ca asa stau lucrurile in realitate!Trist da... adevarat! Ce ar zice acesti domni jurati (includ si doamnele, in special!) dsaca s-ar afla intr-un avion pilotat la sol de de oameni de aceeasi factura ca ei?
Scrieti domnule JR, umorul ne-a mai ramas!
Nu va suparati, dar pe dumneavoastra personal va obliga cineva sa fiti atat de neglijent si de indiferent? Nu cred ca sunteti in nici un fel superior moral colegilor dumneavoastra, care nu dau doi bani pe vietile oamenilor aflate in joc in procesele pe care le judeca, pentru simplul fapt ca ironizati aceasta situatie pe blog. Ati scapa un pic prea usor, nu credeti? Sincer, cred ca orice om care se stie competent are posibilitatea si, mai mult, obligatia sa isi faca munca serios si responsabil, mai ales cand munca respectiva este impartirea dreptatii. Cred ca nu aveti nici o scuza, chiar nu pot sa inteleg cum puteti povesti asta atat de senin, ca o invitatie la a face haz de necaz impreuna cu cititorii blogului. Nu e nici un haz aici, doar necaz. Si vechile scuze ca 'asa se intampla lucrurile in Romania' sau ca 'nu poti schimba sistemul' sau orice alta incercare ieftina de a se include pe sine intr-o masinarie mare in care nimeni nu e responsabil nu cred ca le puteti folosi, pentru ca sunteti o persoana care are privilegiul, pe care multi oameni revoltati l-ar dori, de a fi realmente intr-o pozitie unde deciziile sale pot avea un impact real. Eu cred in intregime ca lucrurile se petrec asa cum le descrieti, in cele mai mici detalii, in curtile de justitie din Romania, dar cred in acelasi timp ca faptul ca ele sunt asa nu inseamna ca trebuie sa fie asa sau ca nu pot fi schimbate. Iar prin preocuparea minima a unui judecator pot fi schimbate, si cred ca sunteti foarte vinovat daca va vedeti slujba doar ca un loc de unde primiti un salariu si nu ca o functie ce implica, pe langa responsabilitatea profesionala minima de a justifica acest salariu prin ceea ce faceti, si o enorma responsabilitate morala. Cum spuneau si alti cititori, in timpul cat scrieti pe blog ati putea studia macar un dosar, doua acolo. Si o fraza din textul dumneavoastra m-a revoltat in mod deosebit, cea in care spuneti, ceva de genul 'doar n-o sa fiu eu fraierul care sa motiveze o opinie contrara'. Sa analizam un pic aceasta afirmatie: in ce sens este judecatorul care isi motiveaza opinia un fraier? Pai este un fraier daca face o munca pe care nimeni nu o doreste, pe care toti colegii lui o considera o corvoada si pe care el insusi o dispretuieste. Dar a da o decizie atent gandita si bine motivata este singurul rost al judecatorului intr-un proces. Daca a-si motiva opinia il face un fraier in ochii lui si ai colegilor, chiar ma intreb de ce au mai devenit toti judecatori, cand sunt atatea profesii unde fie nu trebuie sa iei decizii (vezi secretara) sau daca le iei, nu trebuie sa le motivezi (vezi preot). Daca judecatorului ii place sa ia decizii, dar doar decizii arbitrare, atunci el nu este un judecator, ci un despot, iar in placerea de a fi un despot si nimic mai mult el dovedeste ca aspiratiile sale sunt cele ale celor mai redusi oameni, nu cele ale etalonului de ratiune pe care ar trebui sa il reprezinte. Sincer, sper ca cineva sa va desconspire identitatea si sa reuseasca, pe baza acestui post de pe blog, sa va dea afara, pe dumneavoastra si pe colegii cu pricina. A, dar am uitat, toata lumea stie ca asta se intampla si nimanui nu ii pasa. Singura solutie ar fi sa va schimbati prin propria vointa atitudinea fata de propriile atributii, pentru ca a scrie pe un blog nu este o spalare a pacatelor.
Cei care au o oarecare legatura cu sistemul stiu ca acesta e crudul adevar. Eu personal am invatat anumite trucuri pt a obtine solutii favorabile.
Am constatat ca povestea cu "teoria dreptului" in concluzile scrise tine intotdeauna pt simplul motiv ca "ajut instanta" sa nu se oboseasca foarte tare sa chibzuiasca. Rezultatul: constat cu "reala placere" ca smecheria mea a tinut pt ca in motivare imi regeasc (cu nerusinare, as putea spune) toate notele scrise.
In alta ordine de idei imi este infinit mai usor cand vizez solutii de respingere - stiu ca si instantei ii e mai usor (nu-i atat de greu de motivat)iar exceptiile de procedura si/sau fond....sunt mana cereasca in mana practicianului si...constat ca si a judelui.
Trimiteţi un comentariu