Pregatirea sedintei

Ziua 1. Vine grefierul cu dosarele. Stiam ca va intra pe usa dupa zgomotul de la carucior care se aude pe hol: scartaieturi, lovit de usa, doua transporturi, el e. Deschide usa si incepe sa care: unu, doua, trei, patru, cinci brate... Ma opresc din numarat. A pus dosarele pe birou, langa birou, sub birou, restul pe scaunul de langa geam. Imi scot nervos tigara. Trag un fum si imi spun: `daca le dau un ghiont, zboara de fereastra o treime din ele`. Ma abtin cu greu.
Ma asez pe scaun si iau primul dosar: 3 volume, adica cam 1.000 pagini. Ma uit la ultima fila – cerere de amanare de la avocat. `Exista uDumnezeu!`; nu ma intereseaza motivul, se va admite.
Urmatorul: 1 volum, doar 2 parti. Vor termen pentru aparare. `Se admite!`
Inca unul la rand: 4 volume, 15 parti. Incep sa numar dovezile de indeplinire a procedurii de citare: daca una singura nu s-a intors, reusesc sa aman dosarul.
Un dosar e de 8 ani pe rol: a fost o data la prima instanta, apoi a plecat in apel, s-a intors la prima instanta, trece de apel, dar in recurs se dispune din nou rejudecarea si tot asa, acum e a cincea oara aici. Dar a fost inregistrat cu numar nou: apare ca si cum a fost inregistrat prima data in sistem acum 3 luni. Nu inteleg pentru ce se judeca. Ma gandesc la parti: unele au mai murit – norocul meu: voi amana ca sa fac adresa la Primarie sa vad de ceva mostenitori.
In fine, ma mai uit la unul. E cu un raport de expertiza. Partile au depus obiectiuni. Nu le voi mai cenzura, oricum nu pricep limbajul expertului. I le voi trimite direct lui, sa isi bata capul.

Vine colega de complet. Vede maldarele de dosare. Le numara si isi alege unul mai mic. Pe restul le va vedea direct in sala sau chiar la motivat. Apoi se grabeste sa mearga la cumparaturi, s-a deschis sezonul de reduceri.

Vine si al treilea coleg. Se duce la primul dosar. `Asta e prea greu`, zice. `Ma doare spatele. Nu il mai iau sa ma uit in el`. Isi alege vreo doua mai subtirele si le frunzareste rapid. Nu ma intereseaza, doar eu conduc sedinta, asa ca - potrivit cutumei - eu sunt cel care trebuie sa vada toate dosarele. Imi caut fisele pentru dosarele mai vechi. Cine naiba isi mai tine fise, insa? Oricum, nu le gasesc. Imi scriu pe lista cu dosare ce am de facut in fiecare. Colegul de complet se mai invarte de doua ori si spune: `Mai, nu am chef. Vezi ca maine nu vin, ma duc sa inscriu copilul la scoala`. Dau din cap afirmativ.

Ziua 2 A doua zi mai vad o parte din dosare. Mai citesc presa pe net, mai raspund la doua mailuri. Ascult ultimele barfe din palat si stau la o cafea cam mult cu o grefiera. Mai am 30 de dosare de vazut. E ora 13, lumea incepe sa plece acasa. Ma gandesc ca nimeni nu o sa imi faca statuie si plec si eu. Vreo doua dosare le pun in geanta si le iau acasa. Pentru restul, ma bazez pe intuitie.

Ziua 3 E ziua de sedinta, ar fi trebuit sa incepem la 8.30. Ma uit la ceas. E 9.30 si colega inca nu a venit. Nimic nou. Pun grefiera sa o sune. A dat intr-un tarziu de ea. E obosita, dupa un show tras asta noapte si nu s-a putut trezi. Ii comand un taxi. Intre timp, intra in birou celalat coleg. Imi spune un banc: Era ziua alegerilor in CSM. Se uita una din candidate in oglinda fermecata si spune: `Oglinda, oglinjoara, spune-mi cine-i cea mai frumoasa, desteapta si necorupta din tara?` . La care oglinda raspunde: `Da-te, fa, la o parte, ca nu vad nimic!`. Schitez un zambet. Scot din geanta dosarele; nu am apucat sa le vad, m-am uitat la circul politic de la TV. Imi caut insemnarile de ieri. Ajunge si colega. Ne luam robele. Eu imprumut una de la un biroul alaturat, deja e prea veche a mea. Ne indeptam spre sala: `Bai, tu ai vazut dosarele?` ma intraba cel de pe locul 2. `Aproape`, spun eu. `Auzi, eu am sa le vad in sala numai pe alea cu care iesim in fond, bine?`. `Bine`, mormai eu. Imi fac o cruce cu limba, imi iau moaca de Gigi-duru si deschid usa.
`Ridicati-va, intra competul de judecata` striga grefierul. Colega din stanga se impiedica de prag. Aud un pufnit in ras. `Drace, m-am binedispus deja! Hai la impartit dreptate, neamule!`.