Sedinta de judecata

Suntem in sala de judecata. Cativa justitiabili se uita atenti catre complet. Avocatii vorbesc si se uita inca in dosare – ca de obicei, nu au venit cu jumatate de ora inainte sa le vada. Vreo doua persoane citesc ziarul; sau poate sunt reviste deshucheate. Vad un batranel in ultima banca, e acelasi in fiecare saptamana - ori e vreun pensionar care nu are casa si sta la caldurica, ori e vreunul de la servicii; pe vremuri, ala era locul pe care cineva de la inspectie venea sa ne observe cum judecam. Unul ordona prin brokerului prin telefon sa ii cumpere nu stiu ce actiuni. Imi intru in pielea personajului care trebuie sa fie cel ce pentru cateva ore conduce tot ce se intampla in sala: bat cu pumnul in masa, le spun sa isi inchida telefoanele, tip la avocati, chem jandarmul, amendez vreo trei galagiosi.

Incepem analiza dosarelor. Trei maldere stau in dreptul grefierei. Unul cate unul, le mutam in fata noastra. Colegul din stanga are acum in fata un teanc de dosare care il mascheaza perfect in timp ce atipeste. Din cand in cand ii mai trag cate un cot. Colega din dreapta trimite sms-uri prietenului. Trag cu ochiul: se pare ca au petrecut bine la ultima intalnire.

O avocata se face ca pledeaza. Ii zambesc si imi raspunde din priviri. Parca a mai slabit. Dar tot prostii spune, nu a avut timp sa citeasca dosarul. Doar e platita de partea care a angajat-o indiferent daca castiga sau nu.

Urmeaza un avocat gras. Transpira abundent. Habar nu are despre ce vorbeste, insa ridica destul vocea ca sa il auda intreaga sala. Parca si vad in spate cum oamenii il admira ce mult si pe frumos pledeaza - inseamna ca e bun, si data viitoare il vor angaja pe el ca avocat. Trage de-o amanare: am inteles ca avocatii tari sunt platiti pentru fiecare termen de judecata, asa ca au tot interesul sa amane dosarul, mai ales cand sunt chestiuni mari in joc.

Ma gandesc la saracii oameni care nu au dupa ce bea apa si platesc avocatii gandindu-se ca vor castiga. Sau ca ii cunosc pe judecatori si vor putea aranja procesul. Cei mai adevarati mi se par avocatii care iau `onorariu de succes` - nu incaseaza onorariul in avans, ci iau 10% din miza procesului (suma mare sau un imobil, de obicei) daca vor castiga.

O, vine si domnu` decan: gelat, cu costum impecabil pe sub roba descheiata la gat sa i se vada cravata super-scumpa. E insotit de cativa stagiari: unul ii cara geanta, altul cartile, altul dosarele. I se face loc in prima banca. Se opreste, se uita incruntat spre sala, dar cand se uita spre noi e tot un lapte si o miere. Stie ca il putem face de ras in fata publicului si al colegilor daca e sa ne punem cu el, si nu cred ca vrea sa riste. Colega mea se arata foarte atenta la cauza lui: acusi face 10 ani si vrea sa plece in avocatura fara examen, asa ca are nevoie de semnatura domnului decan.

Intra un grefier pe usa din spatele nostru. E o adunare urgenta cu tot colectivul. Suspendam sedinta si plecam la adunare. Iar a venit nu stiu ce hartie de la CSM, sa le dam observatii. Termen limita: ieri. Mi se rupe! Ii lasam pe sefi sa scrie, ca doar de asta sunt platiti. Oricum, hartiile de la noi ajung intotdeauna la cos, fie ca le trimitem la MJ, fie ca e vorba de CSM. Ne intoarcem. Pe drum, colegul meu intra in birou unde trage pe gat un intaritor. Se simte mai bine acum.

Intram din nou in sala. Iar se ridica lumea, iar se aseaza. Urmeaza un batranel. Nu are avocat, si nici nu prea aude. Incerc sa ii explic ce se intampla. Ii pun in maine hartiile puse de partea adversa si il trimit acasa sa o studieze. In felul asta, am mai amanat un dosar.

Un dosar cu doi vecini. Se cearta de ani de zile pentru o palma de pamant. Au cheltuit pana acum de 10 ori mai mult decat valoarea terenului. Dar e mostenire de familie, asa ca pentru ei merita.

Colegul mormaie ca am scos prea multe dosare si o sa avem mult de motivat sapatamana viitoare. Are dreptate, asa ca imi mai domolesc din elan.

Doi avocatei tineri ne ridica o exceptie de ramanem masca. Pun dosarul in dreptul gurii si ma consult cu colegii. Habar nu au despre chestiunea ridicata. Eu nu ma risc sa dau pe loc solutia. Ramanem in pronuntare pe exceptie, o sa o solutionam pana la urmatorul termen.

Cand sa plecam, vine o doamna in fata noastra: a primit citatie, dar nu i-am strigat dosarul. Ma uit pe lista si, intra-adevar, mai aveam un dosar. Grefiera se uita la mine obosita. Nu il gaseste. O trimit in birou la mine si la ea. Tot nu-i. Acum, ori l-am luat acasa si vreunul dintre pusti mi-a facut o farsa, ori s-a ratacit pe circuit. Imi convine a doua varianta si o dau ca oficiala. Urmeaza sa o citam din nou pe doamna cu pricina, iar intre timp sa vedem unde o fi dosarul. Daca nu il gasim, o sa dam vina pe arhivar si gata.

Ridicam sedinta de judecata si plecam catre birouri. A mai trecut o sedinta. Ar trebui sa dam acum solutiile si sa le scriem in condica.